Frigidere oprite și o singură masă pe zi: sirienii vorbesc pentru BBC despre viața după Assad

Luna trecută, au izbucnit proteste în piețe și pe străzi din întreaga Sirie. Oamenii au incendiat anvelope, au blocat drumuri și au scandat lozinci, furioși din cauza deciziei guvernului de a majora din nou prețurile la combustibil. A fost cea mai amplă manifestare de nemulțumire de până acum de la venirea la putere a președintelui Ahmed al-Sharaa, în urmă cu doi ani.

Vorbind la un post de televiziune sirian, un bărbat a spus că el încă sprijină autoritățile, dar că situația lui s-a deteriorat atât de mult încât nu își mai permite să cumpere pâine. „Sincer”, a spus un altul, „am început să ne temem de ce nouă decizie ne va aduce fiecare dimineață.”

Majorarea a fost cea mai recentă dintr-o serie de măsuri despre care oamenii spun că au agravat criza costului vieții. Pentru mulți sirieni, situația lor financiară s-a înrăutățit după ce rebelii conduși de Sharaa l-au înlăturat de la putere pe președintele Bashar al-Assad, punând capăt celor cinci decenii de guvernare brutală a familiei sale și celor peste 13 ani de război civil devastator.

După preluarea președinției, Sharaa a condus tranziția Siriei și eforturile de relansare a unei economii afectate de ani de administrare defectuoasă, izolare și conflict.

Nu a existat niciodată vreo îndoială cu privire la cât de dificil va fi acest lucru. Însă, în timp ce sărbătoreau înlăturarea lui Assad și noile libertăți dobândite, sirienii sperau, poate în mod nerealist, că lucrurile se vor îmbunătăți rapid. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar modul în care a fost gestionată economia i-a frustrat pe mulți dintre ei.

De la facturile la utilități până la produsele de bază, costul aproape tuturor lucrurilor a crescut. Mulți au considerat noua și neașteptata scumpire a combustibilului drept un semn că guvernul este rupt de realitățile cu care se confruntă oamenii din țară.

„Nu avem nevoie de sensuri giratorii. În fiecare zi construiesc câte un nou sens giratoriu. Oamenii v-au susținut și încă sunt de partea dumneavoastră”, a spus un alt protestatar, adresându-se lui Sharaa, „dar asta va face ca situația să explodeze”.

La câteva zile după aceea, pe fondul apelurilor la noi demonstrații, majorarea prețului combustibilului a fost anulată.

Într-o suburbie a Damascului, am mers alături de Fatima Saleh Eid la o piață în aer liber unde își face cumpărăturile săptămânale. La 50 de ani, ea lucrează ca femeie de serviciu pentru a contribui la întreținerea familiei.

„Am suferit foarte mult”, a spus ea. Soțul ei fusese recent angajat la o fabrică de ceramică, după un an de șomaj. El se numără printre cei norocoși, deoarece mulți se luptă să găsească de lucru. Pe unele străzi, bărbații se adună în speranța că vor întâlni pe cineva care oferă muncă cu ziua; adesea, ei așteaptă în zadar.

De la venirea la putere, guvernul a redus subvențiile care fuseseră acordate de mult timp, ca parte a unui program de austeritate. Prețul pâinii, un aliment de bază în Siria, a crescut de zece ori. Prețurile combustibilului sunt acum aliniate la nivelurile internaționale, ceea ce a pus presiune asupra fermierilor și a făcut transportul mai scump, în timp ce costul electricității a crescut cu câteva sute de procente pentru unii consumatori.

Ca răspuns, autoritățile au majorat salariile din sectorul public, inclusiv pensiile. În mod previzibil, efectul acestor venituri suplimentare nu s-a simțit din cauza creșterii continue a prețurilor.

„Acum mâncăm mai cumpătat. Nu ne mai permitem pui și nici carne. Mâncăm doar legume, dar chiar și acestea sunt scumpe”, a spus Fatima. „Inshallah [Cu voia lui Dumnezeu], lucrurile se vor ieftini.”

În timp ce ea vorbea, în jurul nostru s-au adunat aproximativ doisprezece de oameni, de toate vârstele. Nimeni nu a contrazis-o. Un bărbat în vârstă a spus că și el a fost nevoit să nu mai mănânce carne. Un altul, aflat în jurul vârstei de 20 de ani, mi-a spus că familia sa nu își mai permite medicamentele pentru tatăl său, care suferea de o afecțiune cardiacă. O tânără a spus că ea și cei patru copii ai săi își permit o masă adecvată doar o dată la două zile.

Marwan Bashour, un pensionar în vârstă de 68 de ani, a spus că pensia sa lunară era de aproximativ 90 de dolari (aproximativ 430 de lei), echivalentul salariului minim din sectorul public. „Nu este deloc suficient”, a spus el.

Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare a declarat că, anul trecut, 90% dintre sirieni trăiau în sărăcie.

Marwan mi-a povestit cum reușește să se descurce.

„Uneori împrumut bani, alteori vând lucruri din casă”, a spus el, „cum ar fi o oală veche, farfurii pe care nu le-am folosit niciodată, cadouri pe care le-am primit. Am fost nevoit chiar să vând mobilă.”

Au existat și alte dificultăți. La fel ca mulți sirieni, Marwan obișnuia să se bazeze pe ajutorul agențiilor umanitare. Însă, în cazul lui, acest sprijin a încetat, deoarece organizațiile au fost nevoite să își reducă activitatea din cauza tăierilor de finanțare.

Siria nu a fost nici ea ferită de impactul războiului dintre SUA și Iran. Guvernul a afirmat că majorarea prețului combustibilului care a declanșat protestele s-a datorat, parțial, presiunilor exercitate asupra piețelor energetice de către conflict.

M-am întâlnit cu un alt pensionar, Nabil al-Remhein, în vârstă de 63 de ani. Niciunul dintre cei patru copii adulți ai săi nu reușise să își găsească un loc de muncă.

„Acum avem o singură masă pe zi. Este tragic”, a spus el. Arăta obosit. „Nu este vorba doar despre mine. Este vorba despre întreaga populație. Cu toții suntem flămânzi... Ne sufocăm sub povara costurilor în creștere.”

Nabil m-a dus la el acasă, într-un cartier sărac, cu alei înguste și clădiri modeste. Acolo am cunoscut-o pe soția sa. Își făcea treburile casnice pe întuneric.

„Mi-e teamă de factura la electricitate”, a spus Nabil. „Am redus iluminatul din casă și [de asemenea] oprim frigiderul aproximativ cinci ore pe zi.”

Chiar și așa, ultima lor factură a fost echivalentul a aproximativ o treime din venitul familiei. Nu a plătit-o.

Dr. Haid Haid, editorialist sirian și cercetător asociat la think tank-ul Chatham House din Londra, a declarat că „o parte semnificativă a populației” se află într-o situație mai rea decât înainte de căderea lui Assad.

Criza economică, mi-a spus el, este „una dintre cele mai periculoase provocări” pentru guvern, iar o parte a acesteia este cauzată chiar de propriile sale politici.

„O parte [a crizei] este legată de lipsa resurselor [financiare] și de moștenirea lăsată de fostul regim”, a spus el.

„Dar există și impactul direct al noilor politici care împing [Siria] către un model economic liberal, bazat pe piața liberă, fără a lua în considerare efectele asupra populației.”

Un purtător de cuvânt al Ministerului Economiei și Industriei din Siria mi-a spus că nimeni nu era disponibil pentru un interviu.

Sharaa a înregistrat, desigur, câteva progrese importante.

Sancțiunile internaționale impuse în perioada lui Assad au fost ridicate, iar Statele Unite au eliminat Siria de pe lista statelor care susțin terorismul.

Securitatea rămâne fragilă și continuă să fie un motiv de îngrijorare, însă țara pare mai stabilă.

De asemenea, președintele continuă să își consolideze puterea și, la începutul acestui an, a recâștigat controlul asupra regiunii bogate în resurse din nord-est de la forțele armate condusă de kurzi. (Druzii controlează în continuare zone din sud, unde doresc să creeze o regiune autonomă; Israelul ocupă părți din sud-vest.)

Însă o adevărată redresare economică încă nu a avut loc. Zone întinse ale Siriei sunt încă în ruină după războiul care a ucis o jumătate de milion de oameni și a strămutat jumătate din populație.

Neputând să își permită să plătească chirie, multe familii locuiesc în clădiri parțial distruse. Banca Mondială estimează costurile reconstrucției la 216 miliarde de dolari (aproximativ 1,02 trilioane de lei) și afirmă că, fără ajutor și investiții externe, sirienilor le va fi imposibil să reconstruiască țara.

Samir Aita, un economist sirian care conduce Cercul Economiștilor Arabi, un think-thank independent cu sediul la Paris, a declarat că această criză este rezultatul unei „combinații de politici, într-un context în care [guvernul] nu gestionează așteptările și creează speranțe nerealiste”.

Când l-am întrebat cum vede viitorul, a răspuns: „Nu este sustenabil. Dacă nu schimbă direcția, mă tem că va urma haos.”

Epuizați după ani de conflict, sirienii, rămași aproape fără opțiuni, continuă să spere.

Abu Mahmoud, șofer de taxi, mi-a spus: „Au moștenit o țară falimentară, așa că oamenii trebuie să aibă răbdare. Lucrurile nu se schimbă peste noapte.”

Reportaje suplimentare de Lana Antaki, Samantha Granville și Neha Sharma.

Traducerea în limba română a acestui articol, publicat inițial în limba engleză, a fost realizată cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Conținutul tradus a fost revizuit de un jurnalist BBC înainte de publicare. Aflați mai multe despre cum folosim inteligența artificială la BBC.

Editat de Viorica Toma.